Olga Mațarin – Jucăm?!

Ce ne mai plac poveștile. Le ascultăm cu interes în copilărie și le recitim la școală iar când creștem, încercăm să le proiectăm în realitate. 

          Ne construim propriile povești și culmea e că ușor putem juca orice personaj cunoscut. Wow! Ce captivant! De fapt noi și așa jucăm în fiecare zi, cu fiecare persoană cu care alegem să interacționăm. Jucăm un rol anume care ne apropie de povestea imaginară în care dorim să trăim. Curios e faptul că și celorlalți le atribuim anumite caracteristici și abilități care li se potrivesc după părerea noastră. Cum altfel? Doar avem nevoie de anumite personaje și dacă fluxul doritorilor e mic, facem “magie” din ce avem.

          Ți s-ar părea oare ciudat să auzi: „Vrei să fii în povestea mea? Iată costumația și rolul tău. Nu trebuie să faci nimic altceva decât să-ți joci rolul după scenariul meu și atât. Foarte simplu, te bagi?”

          Ciudat sau nu, dar foarte sincer. 

          Fiecare continuă să-și caute personajele potrivite pentru povestea sa. Cineva poate din start spune, că vrea să joace doar o anumită scenă și caută pentru asta personajul care cunoaște doar un singur rol. Se înțeleg, bat palma și foc la ghete. Ambii își știu rolurile și joacă bine. 

          Altcineva ar putea să-și ascundă intențiile și să se descalțe din mers. Comod uneori când vine vorba de salvarea propriei mârșăvii. Aici nu mai merge vorba de cooperare fiindcă celălalt nici nu bănuiește că până la finalul propriului scenariu, va fi tras în țeapă.

          Ne place să jucăm. Chiar dacă o facem stângaci, continuăm foarte sârguincios fiindcă știm, practica bate teoria. Zi de zi indiferent de vreme, alegem să jucăm, uitând că de fapt sub diversele măști pe care le schimbăm de la caz la caz, se ascunde personajul cel mai principal din viața noastră. E acea parte, greu de deslușit printre numeroasele straturi de armură care ne protejează după cum credem de „factorii externi”. Oare? 

          Nici un factor așa numit extern nu poate dărâma încrederea cuiva în sine, în propria putere care vine în primul rând din interior. E acel fundament dur care stă la bază. Dar e cu totul altceva când fundamentul bază deja inițial nu e prea stabil fiindcă armatura a fost fixată slab. Sau din careva motive au apărut și crăpături adânci în el care considerabil îl slăbesc. În aceste situații va fi nevoie de depus mai mult efort pentru a întări și restabili construcția. 

          Da, da, depinde și de ce vine din afară și de intensitate dar aici putem observa cu curiozitate cum unii își revin mai greu din încercările care le apar în cale iar alții pac, pac și sunt gata din nou să joace. 

          Un rol nou, o poveste nouă. Fiindcă viața e o joacă. Sau joci în povestea ta, sau joci în povestea mea. Alege!