Olga Mațarin – Progres sau…?

          Zilele acestea am vorbit la facultate de inteligență artificială (AI). Am discutat dacă în viitor, ar putea înlocui pe unii specialiști în activitățile pe care le fac și da, există această tangență. Iar cum tehnologiile nu stau pe loc, în câțiva ani unele specialități ar putea fi în totalitate automatizate. Discuția a fost curioasă pentru mine căci chiar ni se deschid noi posibilități.

Dar cum le vom folosi? Alegem singuri.

De cine va fi folosită inteligența artificială (AI)? Sper că nu de persoanele care fac greșeli gramaticale. Căci astfel are mari șanse să se blocheze ne înțelegând ce i se cere. Despre ce fel de progres mai merge vorba?! Cineva ani de zile elaborează sistemul ca inteligența artificială (AI) să funcționeze și altcineva într-o zi, din prima încercare îi face tic nervo-algoritmic. În acest caz sau primești răspuns la ce nu există, sau primești un voucher să asiști la câteva lecții predate la clasele primare. Ar fi logic și fără supărare.

Nu știu cum alții dar eu-s cam sensibilă la mesajele cu cuvinte mutilate, sincer. Îmi trece repede cheful de vorbă. Nu mai vreau să citesc. Nu mai vreau să deschid mesajele. Aleg să nu mă complic descifrând ce ai vrut să scrii și ce într-adevăr ai scris. Ar fi și aici probabil vreo explicație dar poate altcineva vrea s-o asculte. Știu că cu așa cerințe nu mă mai fac învățătoare dar nici nu vreau. Nu am eu răbdare să învăț copilașii cărora li se bagă în cap că nu au ce învăța la școală. Că adevărata școală, e strada și viața. Iar când aceștia deschid cu piciorul ușa vieții, sunt agramați. Ei de fapt nici nu-și dau seama de asta dar suferă ceilalți din jurul lor.

Dacă cuvintele ar putea vorbi, atunci la fiecare greșeală gramaticală ar urla de durere. Exact ca în sala de operație unde li se face intervenție chirurgicală pe viu. Fără practică, fără anestezie și fără consimțământ. Tortură nemiloasă. Din neștiință și din nedorința de a cunoaște. Nici regulile gramaticale rostite ca rugăciune nu mai ajută. E târziu căci după o eventuală operație nereușită, sute de cuvinte despicate sunt duse la morgă. Iar acolo un fost profesor universitar oftând, zi de zi le acoperă cu foi rupte din manualele de limba română și le pregătește de incinerare.