duminică, 26 ianuarie 2020

PARASCHIV ARE SMART TV

de Basil Mureșan

            Aşa că vine ea, astăzi cu o oră mai repede, iar eu mă vântur din stânga în dreapta, bucuros că o să avem un aproape weekend cu o oră mai lung. Mâncare nu e, aşa că ieşim în oraş să luăm ceva de papa. Şi mergem, vorbind câte în lună şi în stele, şi totul e bine, şi vine momentul când cerul se întunecă şi aud cuvintele fatidice, şi anume că Paraschiv are smart tv.

            Deci, Paraschiv are smart tv. Se impun câteva explicaţii. Cum ar fi cine este Paraschiv, ce face el pe lumea asta, şi ce anume smart tv are. Păi, Paraschiv e șofer, și nici măcar unul foarte bun, nu câștigă cine știe ce bani, mai bine zis ia un salariu foarte mic, şi cu toate astea, are smart tv. Sau un 4K. Deci, un televizor de care eu nu am. Informaţia, în sine, nu e un eveniment remarcabil. Faptul că Paraschiv are un televizor şucar, cu care poate vedea manele la full HD, direct de pe net, nu a schimbat mersul istoriei. Nici măcar a istoriei lui Paraschiv. E vorba nu de informaţie, ci de imprecaţie. Şi de intonaţie. De fapt, întreaga propoziţie sună aşa: Ce fel de om ești tu, dacă nu ai măcar un smart tv? Uite, până şi Paraschiv (Paraschiv fiind în partea de jos a scării genetice).

            Problema naşte, pe lângă eventuale disensiuni, şi anume dileme. Informaţia este relativ trunchiată, şi sigur deranjantă. Aşa că, după 30 de minute de tăcere îmbufnată, cu mintea plină de regrete cretine, gen „are dreptate, fac atâtea chestii şi o smart tv nu pot lua”, iau cuvântul în gură şi încep un mini interogatoriu, cu voce stinsă, dar vicleană, cu simţurile ascuţite ca un brici, gata să descopăr greşeala în eşafodajul întregii situaţii. Îl cercetez pe Paraschiv, vreau să îi aflu slăbiciunile, vreau să știu de ce el și nu eu, nu eram așa, uite ce mi-ai făcut, femeie, uite ce îmi faci, Paraschiv… Simt că îl urăsc pe Paraschiv, fără să îl ştiu, îl urăsc nu pentru că are un televizor mai tare decât al meu, îl urăsc pentru că posesia lui îmi dinamitează situaţia de posesor legal de coaie. Paraschiv mă emasculează, simplu şi eficient, îmi subminează poziţia în societate, e martorul neputinţei mele. Paraschiv e marele castrator, Paraschiv o are, în momentul ăsta, mai mare, mai groasă, mai erectă, mai funcțională. Paraschiv e duşmanul luminii, e Antichristul ratelor… Hopa! Şi-a luat smartul în rate? Şi cât plăteşte? Aşa de mult? Păi mai are ce să pună pe masă?

            E momentul dulcei răzbunări. Eu nu am credite. Ei bine, aveam un credit la maşina de spălat, dar nu se compară cu ce plăteşte Paraschiv. Şi mănânc în oraş, şi îmi iau trabucuri și câteodată o ţoală, ceva. Şi apă de parfum, și călătorii şi filme. E drept, pe plasma lui Paraschiv s-ar vedea mai bine, dar asta e, îmi iau şi eu la un moment dat. Şi-mi dau seama că Marele Egalizator nu e comunismul, şi nici măcar moartea, ci băncile şi sistemul de rate. Deci, nu Paraschiv e duşmanul, ci sistemul bancar şi ticăloşit, care aruncă în sclavia plăţii milioane de Paraschivi, de pe întreg cuprinsul ţării. Gradul de îndatorare al românilor a luat proporţii biblice. Creşterea economică e, de fapt, un fâs generat de consumul enorm. La dobânzi exorbitante. Vine o nouă criză, și o să dea cu noi de asfalt.

            Dar, în ţara în care există posesori de Lamborghini care îşi spală maşina cu găleata de apă de la arteziană, în ţara în care Elena Udrea a fost profesor universitar, şi chiar de geopolitică, în fine, în ţara Elodiei, a lui Jiji şi a eruditului filosof Dani Mocanu, aici toate astea sunt normale. Pentru că aici e ţara formei fără fond, a maşinilor scumpe, fără şosele, a fiţelor fără bani, a umorului fără inteligenţă, a muncii degeaba, a oamenilor fără viitor. Şi uite cum am început vesel şi am terminat de căcat. Asta e.

            Şi mai dă-l naibii de Paraschiv! Cu televizorul lui cu tot.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo