Pe patul meu și pe muzica mea

În conferința de presă susținută ieri, 13 februarie de către conducerea Consiliului Județean Arad, s-a confirmat deblocarea procedurii lucrărilor de modernizare a drumului județean Arad – Șiria – Buteni. În data de 28.02.2019, ora 15.00 va avea loc deschiderea ofertelor și organizarea licitației europene la care pot participa operatorii economici interesați din Uniunea Europeană. Pentru acest tronson de drum,104 milioane lei + TVA au fost alocate din fonduri europene.
Cam greu s-a ajuns aici dar bine că s-a ajuns. Nu e nimic alarmant în faptul că lucrurile în România se derulează într-o mișcare lentă (slow motion, pentru cei care nu înțeleg ce vreau să spun) și nici că instituțiile de stat nu comunică între ele sau și dacă o fac, o fac de musai, să nu mai vorbim de sincere colaborări. Cel puțin nu la nivelul acesta. La nivelul acesta totul se petrece ca într-o schiță de Caragiale:

Cum vă cheamă pe dvs.?

Ce-ţi pasă?

Ca să-i spui.

Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, daca nu ţi-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ţi spun; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…

Cine?

Eu.

Numele dvs.?…

Destul, atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni….

Cam așa stă treaba. Și n-ar fi bai. Jur că n-ar fi bai dacă nu s-ar derula pe nervii și încrederea cetățenilor. Și mai ales pe banii cetățenilor. Adică ai noștri. Care noștri? Muritorii de rând, cum e la modă. Ăia care își plătesc taxele. Și impozitele, pe deasupra. Ăia care au încredre în tine, politicianule, om modest, agreabil, om care gândește strategic, cu țeluri înalte, care înțelege problemele și ascultă de părerea altora. Ăla care știe să spună nu într-un mod respectuos și să-și înțeleagă instituția. Sau tot ăla care știe cum să folosească sistemul pentru a obține rezultate în folosul comunității când ei de fapt folosesc mai mult sistemul pentru a-și dovedi unul altuia că duda la macroană au pus-o ei, fiecare, că sunt într-o continuă și perpetuum mobile concurență în această falsă putere și opoziție a indispensabilului politic. Ne-am cam săturat să ne târâți traiul în bolile voastre psihosomatice și traumele emoționale. Sincer. Ne-am săturat să vă pese de noi doar cât prevede un sfert din fișa postului iar de restul, caramele. Ce e cu atâta ură între voi? Ce naiba e cu concurența asta? Ce vreți să dovediți? Și mai ales, cui? Oare nu trageți toți la aceeași căruță? În caz că nu sunteți conștienți de o regulă nescrisă dar sigură, sunt mai mult decât extaziată să vă anunț că nimic bun și constructiv niciodată, nu s-a construit pe ură și huleală. Măcar dacă această ură ar fi adevărată, și nu un joc de oglinzi murdare…

Dar, noi să fim sănătoși că boala vine singură. Și sigur.