periferic 16+

UNU

Belvedere. Terasă. Pod pasarelă(perspectivă panoramată)

Plina

Silueta

Brichetă

Ramștaim – audio

Savurează pizza. Beau o bere la două pahare.

Plina: …n Viața mea nu mai îmi cumpăr sutien cu dantelă.

Silueta: Taci, tu. Că ești sexy.

Plina: Mă mânâncă o țâță. Ce zic eu, aici, fato? Arde de-a dreptul.

Râgâie

Plina: Pardon.

Silueta: Stai liniștită. Suntem în aer liber. Simte-te bine.

Plina: Asta-i Proșuto de la Parma. Preferata mea.

Se întoarce către masa din spatele ei.

Silueta: Domnu…Nu vă supărați, aveți cumva un foc?

Brichetă nu reacționează. Plina gesticulează.

Plina: Un foc, domnu. U n f o c.

Brichetă: (încet. ca pentru el)De când fumează balenele?

Silueta: Lasă-l, în durerea lui. Tu nu vezi că se nu mișcă nimic. În toată ființa lui. Ăsta-i picat în el, rău de tot. Am și eu un văr dispărut, tot așa. Nebun natural, să moară mama.

Plina: Cerem mai bine de la fata care ne servește. Hei, Prințesa. Aici. Sari cu o scânteie.

Probe de sunet pe Ștrand. Probabil Lupă la microfon cu cu doi-zece, doi…zece, după care rock.

Silueta: Ăsta-i Ramștaim. Și dacă nu mă tot rog de fiul meu. Hai pulică, fii bărbat. Nu ca rartatul de taică-to. L-ai văzut pe Giusepe. Are tatuaj și cercel în ureche. Dar dacă nu vrea. Și nu vrea.

Berea curge pe gât. Ca țițeiul. Țigările se fumează și ele. Fup – fup.

DOI

Piața Catedralei. În spate. Terasă. Trece un avion albastru. De pasageri.

Ea

El

Tineri, curați. La cafea.

Ea: De fiecare dată când văd un avion, aud marea. Nu-mi vine să cred că au mai rămas, două săpătmâni, patru zile, și…Antalya, sosesc. Sper să-mi treacă spatele. Mă cam doare de vreo câteva zile.

El: Deci…cum să-ți spun…E mai bine să ai o durere în fizic decât să te doară sufletul. Că durerea din fizic dispare. Cumva se dizolvă. Dar cu durerea din suflet e greu. Te seacă. Singurele pe care…cum să zic…nu le doare nimic sunt sufletele curate. Dar din alea nu cred că mai găsești. Nu mai există. Poate la câte-un analfabet. Ăla nu știe nimic. Dacă n-a citit nu are unde să se-ascundă. Înțelegi?

TREI

Piața Mihai Viteazul. Luni, 22 iulie, ora 14. 27. Două tarabe învecinate.

Vânzătoare de MTC – morcovi, țelină, ceapă

Clientul – Procuror, în prag de pensionare

Vocea – cristalină a unei doamne care vinde binefaceri

Vocea: Cătină/ Poftiți la cătină/ Cătină curată / De rouă udată/ Miere de albine/ O mănânci și face bine mâine/ Merișor din prundișor/ Drăgălaș și săritor/ Hopa hrean.

Clientul: Bună ziua.

Vânzătoarea de MTC: Ce să fie?

Clientul: Ceapă verde, vă rog.

Vânzătoarea: Din care să fie? Mare, mică…potrivită?

Clientul: Acestea mi se par mai subțiri.

Vânzătoarea: Doamne, că la tăți, numa alea crude vă plac.

Vocea: Taci, tu, din gură. Vezi cum vorbești cu clienții.

Vânzătoarea: No. Și…Am zis ceva rău? Las că…după cum văd…știe domnul ce zic. Se pricepe. Trei lei bucata. Sau două la cinci.

Clientul: O legătură, vă rog.

Vânzătoarea oferă marfa, Clientul plătește și se retrage.

Vocea: Mure din pădure/ Ursul vrea s-o fure/ Păducel din pustă/ Vino de mă gustă/ Sirop de cătină/ Gripă și răceală/ Stau mereu afară/ Hopa hrean.  

PATRU

Un birou de colectat taxe. Căldură mare.

Casiera

Operatori facturi

Lume(pe la coadă)

Pensionarul

Un ghiolban

Coadă se datorează unui nene, Pensionar care își plătește factura cu mărunțiș. Tensiune mută. Intră un ghiolban cu mâinile în șolduri.

Un ghiloban: Șine-i Eva?

Pensionarul: Nu știu, nene. Eu sunt Adam.

Toată asistența izbucnește în râs.

Pensionarul: Nu știu, nene, ce-aveți de râs?

Asistența se potolește brusc. Pensionarul achită și pleacă. Ușor jignit. Puțin agitat.

 Casiera: Domnul chiar este un Adam. Maier Adam. Ăsta-i numele lui.

Asistența izbucnește din nou în râs.

Un ghiolban: Mai zîc o dată. Șine-i Eva?

CINCI

Alfa. Terasă de cartier. Mese pe stradă. Scaune. Galbene. Prietenii știu de ce.

Vasilica

Bărbatul

Vasilica stă la o masă. Bea capuccino. Fumează. La altă masă, Bărbatul. Bea votcă și vorbește la telefonul mobil. Cu voce tare.

Bărbatul: Ce vrei? N-am terminat. Mai am de sudat ornamente pe poartă. Unde-s? Păi…une să fiu. La birt. Beu. Că m-am enervat. Îi un bou. Nepotul nostru. Da, sigur. Poate al tău. Că al meu nu-i. Să-l fută stelele. Și pe el, și pe Mirciulică. Nu știu. O să ajung și acasă într-o vreme. Ce să fie…De unde, pula mea, să iau…lapte, la ora asta?

Închide telefonul.

Bărbatul: Hai, Vasilica. O dată și gata.

Vasilica: Nu mai merge.

Bărbatul: Cântă. Mai vreau o dată/ Încă o dată/ Măcar o dată/ Ca prima dată.

Vasilica: Serios. Nu mai ține. Mă mărit. Am găsit pe unul din Emirate. Râzi ca prostul, treaba e serioasă.

Bărbatul: Ei, na. Bravo, Vsilica. Ai dat lovitura. O să te îmbrace arabul numai în praf de cămilă. Tu știi câte se cacă alea? Câte 5 kile, odată.

Vasilica: Da-mi bag picioarele. Nu curăț nimic. Asta fac slugile. Eu o să fiu soție, decât.

Bărbatul: A câtea? Și-n care harem? La câte femei are șeicul o să-ți vină rândul la pulă din patru-n patru ani ca la vot.

Vasilica: Ești prost. Mi-a arătat poze, pe telefon, cu casa unde-o să stau. Nu-i nu-ș ce viloacă. Da are fântână în curte. Așa, ca un fel de de jacuzzi. Pe mine dacă mă lași să stau, cât e ziulica de mare, cu fundul pe pietre fierbinți și cu picioarele-n apă, nu mai am nevoie de nimic.

Bărbatul: Hai, Vasilica. Măcar o dată și gata. Ultima.