Poate că Isus vă iubește, dar eu sigur nu vă iubesc (Despre alegerile care tocmai s-au terminat pe voi)

Eh, gata. Tristul și prea puțin înălțătorul spectacol al campaniei s-a sfârșit. E momentul ca fitecine să comenteze. Că tot așa, orice fitecine a candidat. Și unora chiar le-a ieșit. Ca urmare, comentez și eu, că oricum n-am candidat.

Pe mine nu mă șochează neapărat rezultatele, ci starea asta de mirare nițel isterică a aproape tuturor dătătorilor de păreri, mai mult sau mai puțin avizați. La așa electorat, așa comentatori. Hai să le luăm pe rând. Prezența la vot a fost mică, dar mai mare decât se credea inițial. E și de la Covid, dar e mai ales de la lehamite. Că n-au prea fost opțiuni, din acelea reale. Iar partidele care puteau să facă vreo surpriză, și-au tăiat singure craca de sub picioare, primind în rânduri oameni cel puțin ciudați. Iar participarea la vot a fost redusă mintal. Și e absolut în trend.

A câștigat PSD. Presa ultracentralizată a urlat că țara se colorează în roșu. Ăia nu s-au prins. Nu prea au aer de câștigători a ceva. Liberalii le suflă în ceafă. Oricum, oricine câștiga, guvernul ar fi fost liberal. Pe de altă parte, se adeverește zicala conform căreia în România se organizează alegeri din patru în patru ani, doar ca să vadă UDMR cu cine guvernează. Iar victoria celor două mari partide se datorează exclusiv nucleului membrilor, sper că e clar pentru toată lumea.

USR e într-o semicădere, care nu pare semnificativă, dar este. Fiorii reci de pe șira spinării tinerilor furioși se datorează faptului că nu au reușit să convingă, nici ca doctrină, nici ca mesaj, nici ca program. Merită felicitări pentru artificiile pe care le-au găsit, dar la un moment dat lumea se prinde.

Traian Băsescu transpiră pentru prima dată din alte cauze decât cele atât de cunoscute. Întreaga charismă dâmbovițeană pare să se fi disipat, iar singurul politician al românilor e în pericolul de a cădea în anonimat. Acum e vremea telefoanelor de presiune, baby. Să vedem dacă ține și de data asta.

Surpriza este AUR. Nu neapărat pentru cei care observă trendurile, ci mai mult pentru cei care s-au trezit parlamentari auriți. Cred că au fost la fel de surprinși cum sunt eu când văd că mă dorește vreo zână. Dar, ca și în cazul subsemnatului, își vor intra repede în rol și vor face România bine. Acum pe bune, era normal un backlash naționalisto-ortodox la invazia asta de tineri frumoși și furioși.

Eu cred că ne îndreptăm spre o normalizare. Extremele sunt tot mai zgomotoase, dar cu tot mai puține procente. Simt un iz de însănătoșire aici, dar mai pe lent, românește, așa. Cam într-un secol. Și, în tonul ăsta optimist, vă las. Că mă duc să văd cum face domnul Florea Căciulă cârnați la grătar, pe trotuarul din fața casei, cu vecinii, la bere. Filmarea e live, dar e o înregistrare din ziua scrutinului. Să-i fie de bine.

Să ne fie și nouă.