vineri, 16 august 2019

POZE, HATERI, ZVONERI ȘI RĂSPÂNDACI (18+)

de Basil Mureșan

Deci gata, nu mai pot cu toată nebunia asta. Va trebui să iau atitudine, iar atitudinea va fi a unui gluton contaminat cu rabie. Glutonul (wolverine în engleză) e un animal ciudat. Cea mai mare mustelidă. Fuge și ursul de frica lui. Dacă vezi unul, nu îl deranja. Pur și simplu nu știe ce-i aia frică. Bine, probabil îi e frică de glutoană, sau cum s-o numi femela, că asta e la toate speciile. În fine, ideea era să vă imaginați cam cum sunt eu acum. Hai să vă spun de ce.

Există o specie de pampizduci pe net, care nu au nici o idee originală, nici un scop al lor, și atunci se agață, mai exact se lipesc de câte o idee, ca un căcat de talpa unor pantofi italieni. Ăștia sunt comentatorii supărați, haterii de poze, nu de citate sau scrieri, ăia-s alții, altfel. Tipii de care zic sunt cei înrobiți ideologic sau pur și simplu se cred responsabili cu heităreala. Sunt un fel de bully virtuali, le cresc coaie doar pe moment și în spațiul ireal al rețelelor sociale. Dacă îi iei la scuturat, iese apă din ei, dar nu de izvor, ci galbenă și rău mirositoare. Bășicile astea de pișat comentează la tot felul de lucruri pe care nu prea le înțeleg. Vin și exemple.

Acum câteva luni, am postat o poză cu Fifor. Poate că pentru mulți Mihai Fifor reprezintă pesedismul la forme maxime, și nu convine, însă Mihai îmi este un apropiat, și mă simt onorat să îl cunosc. Omul poate purta un costum și o conversație. Amândouă, la modul elegant. Are spirit, ironie și a citit vreo două biblioteci mari. E genul meu de interlocutor. Faptul că a ales să facă politică e alegerea lui, nu o comentez. Mamă, ce furtună, ce de mesaje de dezaprobare! Comunist, ziarist ratat, lingău, gunoi, pesedist, ciumă…you name it. Pentru o poză. Cu un prieten.

Peste ceva timp, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Tudor Chirilă. Cu a cărui opinii nu sunt întru totul de acord. Cu a cărui stil, însă, sunt. Că e pe trezire, ca și mine. Să vedeți ce mesaje de “încurajare” am primit. Nu mi-a venit să cred. De data asta, stânga s-a atacat, dar ciudat, nu membri PSD, ci diverși neica nimeni, care între timp mi-au părăsit lista, ca să meargă la mamele lor, să copuleze.

La Arad Open Air, mi-am pus o poză cu Ghiță Falcă. Mi s-a părut funny, i s-a părut și lui. După atâția ani de bubuială, el a câștigat, eu, ca de obicei, am pierdut. Nu mai e primar, e europarlamentar, și încă n-a început jobul. Dacă o dă în bară acolo, o luăm de la capăt. Dar, doamne iartă-mă, am pus o poză. Cu un comentariu haios. Am primit o macara de muie, și eu și mama, să-i ajungă o eternitate acolo unde e.

M-am săturat. Toată gălăgia asta, toată ura asta aiurea, de la indivizi care nu mă cunosc și nu au făcut nimic pentru mine, vreodată. Hai să vă spun ceva. În spațiul meu, virtual sau nu, sunt stăpân absolut. Pun poze cu cine vreau. Mă întâlnesc cu cine vreau, când vreau, unde vreau. Sunt prieten și cu Bulbuc, și cu Cheșa. Am dat mâna și cu Băsescu, și cu Constantinescu. Scriu ce vreau și cum vreau. Dacă nu îți convine, ai două variante. Mă plătești bine, și atunci ai dreptul la niște atenție, sau pleci. Nu știi despre ce vorbești, taci dracului. Poate glumesc, sau poate nu. Depinde de mine, nu de tine. Nu îți place, nu te mai uita. Crezi că-s toxic pentru mintea ta netedă, pleacă, te chem eu când s-a eliberat locul de parcare albastru. Sunt sătul de oameni care să dea vina pe mine sau pe alții pentru căcaturile lor. Sunt sătul să mă chinui să deschid ochii unor oameni care, pe lângă că și-au cusut pleoapele, și-au mai pus și ochelari de cal. Și nu e treaba mea.

Cât despre ce fac eu, cum, cu cine, de ce și alte alea, nu-i treaba nimănui. Dacă vă mănâncă în cur, și vă scărpinați cu carbid, să nu vă mirați că faceți hemoroizi la amigdale. Că va ieși cu explozie, v-o jur. Toți zvonerii și răspândacii se știu și, așa cum răspundeam nu de mult unui mesaj ceva mai abraziv, vor fi consecințe. Serioase. Nu sunt o persoană publică, sau dacă sunt, nu am vreo funcție care să mă facă targetul tuturor căcănarilor. Pe de altă parte, dacă am stat așa, mai liniștit, nu înseamnă că am domit. Poate că am stat la pândă, ca un gluton. De care fuge și ursul.

Gândiți-vă la asta data viitoare când vă bate cineva. La ușă.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo