PROBLEMA SECUIASCĂ ÎN TREI MII DE CARACTERE

Incidentul de săptămâna trecută, cel cu ținutul secuiesc adică, cu ieșirea la rampă a președintelui, cu pasatul pisicii cu probleme dintr-o parte în alta, cu reacția UDMR, Viktor Orban, Consiliul Secuiesc, alte asemenea, face parte dintr-o saga fără sfârșit, un fel de telenovelă est europeană, cu finaluri alternative, și nici unul satisfăcător. E ca un film porno cu amatori, unde nimeni nu se simte bine, toți au semi-erecții și nici vorbă de vreo formă de finalizare.

Povestea asta cu secuii are rădăcini adânci, tulpini groase și fructe otrăvite. E neclară, ca un film polonez din anii șaptezeci. Iar opinii sunt mai multe decât cetățeni. Câteva lucruri, totuși, sunt limpezi. Prima ar fi că secuii nu sunt unguri. E un fapt istoric. Deci, faptul că unii dintre ei cer autonomie, nu înseamnă că se alipesc Ungariei. Pe de altă parte, România este un stat unitar și suveran, așa că problema unei autonomii totale iese din discuție. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că vorbim de un grup minoritar, revanșard și revizionist, care susține că reprezintă interesele secuilor. Și nu o face. Dar asta e, trăim în lumea unde cine strigă mai tare, are audiență.

De ce se întâmplă asta, e cu totul altă mâncare de pește. Căutarea vinovatului, la noi, e mai importantă decât găsirea unei soluții. Întotdeauna. Și, dacă ar fi să găsim vinovatul, el nu e foarte departe, și în nici un caz nu e peste graniță. Ăia sunt doar enableri. Pe mine, sincer, nu m-a mirat reacția lui Klaus, nici reacțiile imediate. Faptul că nu coincid cu părerile mele, e absolut insignifiant. Dar pot să trag concluzii. Vinovatul principal pentru această situație este clasa politică din România, de orice culoare, care s-a băgat în pat cu o formațiune etnică, metamorfozată în partid politic, doar ca să poată guverna. Vinovată e indolența asta specific autohtonă, nebăgarea de seamă cu efecte dezastruoase, experimentele pe nimic concret, această nefirească dorință de putere în detrimentul a tot ce e național, dar nu cu patimă, ci cu nepăsare. Cam cum se întâmplă cu tot aici.

Ținutul secuiesc e o invenție a marasmului din politica și administrația noastră. E produsul a treizeci de ani de neghiobie și ticăloșie foarte, foarte, foarte de porc.

Așa că acest episod penibil, teribil de penibil, se adaugă miilor de bâlbe care ne fac atât de simpatici și unici în marea curgere a istoriei. Care se repetă.