RAZNA

Mă sună un amic, acum câteva seri. Ora zece, zic, o fi ceva grav, ceva important. Nu de alta, dar dacă prenumele persoanei care mă sună nu se termină în vocala A, nu răspund după nouă seara. Fac excepția de rigoare, și aud: „ Auzi, mâine dimineață la nouă se închide Aradul?” „Poftim?” „Aradul, am auzit dintr-o sursă sigură că se închide.” „Bă, ești nebun, cum să se închidă? Nici vorbă.” „Ești sigur? Eu așa am auzit. De la coronavirus.”

După ce îl liniștesc, explicându-i că nici naiba nu închide Aradul, care oricum nu e oraș, și e oarecum gata deschis, cel puțin la șliț, arunc telefonul și cad într-o transă meditațională. Cu frast a luat-o lumea așa de rău razna? De ce ne e atât de frică? Ce e atât de deosebit la chestia asta numită coronavirus? Că e de fapt o gripă, încă una oarecum sezonieră. Dacă vom compara numărul de morți de gripă normal, în ultimele două luni, și numărul morților de coronavirus, o să avem o surpriză majoră. La fel, dacă o să vedem charturile demografice legată de vârsta și condiția de sănătate a celor decedați, vom avea o așteptată supriză. Adică un fapt, atât și nimic mai mult.

Doar că lumea a luat-o razna. Și, la fel, lumea stă prost cu memoria. Prin 2005, am avut povestea, ca să nu îi spun prosteala, cu gripa aviară. S-au cheltuit tone de bani pe apă vărsată pe mașini la graniță. S-au făcut averi imense, pe spatele proștilor panicați. A crescut enorm consumul, prefigurând criza care a venit și a măturat, nesurprinzător, aceeași sărăcime prostită și panicată. Pentru că despre panică vorbim, insidioasă, ticăloasă și gândită tocmai pentru asta. Ca să cumpărăm de nebuni.

Și nu numai măști, ci apă, paste, orez, mezeluri, diamante, vibratoare, mașini, case, șuncă, cafea, cola, ceasuri, parfumuri, orice ne trece prin cap, orice ne face să ne simțim mai bine în evul ăsta de panică. Dacă nu e Putin, e Iranul, sau ISIS, sau acțiunile de la Google, sau Coreea de Nord. Sau coronavirusul. Hai să fim speriați, dar să vedem pe net clipuri cu pisici și să ne lamentăm pe facebook. Hai să râdem de situație, dar cu grijă, să nu aruncăm în ridicol panica. Hai să ne facem filme cu conspirații imposibile, când de fapt conspirația e în fața ochilor noștri, și facem parte din ea. Hai să stăm în case, cât mai izolați, să nu ieșim în grupuri mari, să nu care cumva să protestăm legat de tot căcatul ăsta. Hai să rămânem speriați, să o luăm și mai razna. Și să cumpărăm de nebuni.

E săptămâna italiană la Lidl. Vă riscați?