(rea)LITATE ?

Că lumea se schimbă pe viteza a cincea, nu mai e o noutate. Și nici nu ar fi o problemă, problema e adaptabilitatea. Și apartenența la realitate. Adică, pe bune, ce mai e real în viața noastră ? Cât de mult ținem de obiectiv, și cât de mult de percepții, de oglinzi ? Încep să cred că trăiesc în visul altuia, și e un vis nașpa, nici măcar nu-i visul meu. Totul ține de ceea ce spun alții, de ceea ce cred alții despre tine, de ceea ce îi lași să vadă. Inițial, crezi că-i faci, dar te faci pe tine, spațiul ăsta virtual, în care îți desfășori mare parte din existență, pune stăpânire pe tine și pe ceea ce crezi că știi. Ajungi să fii o înșiruire de kilobiți, un homuncul de citate și like-uri, doar astea încep să conteze, nimic real în poveste, doar crezi că trăiești, dar n-o mai faci de mult. Trăiește avatarul în locul tău.

Începi să crezi că ești important pentru că ai followeri, că ai o imagine în social media, în fond începi să contezi. Hai să îți spun ceva nou, și atât de vechi și adevărat: nu contezi. Grupul care-ți dă inimioare pentru că ești bunoacă și te-ar fute, și grupul care-ți dă like pentru că dai chestii șmechere pe țeavă, toți acești oameni nu există de fapt. Sunt doar în mintea ta, îmbogățindu-ți stima de sine bazată pe nimic palpabil. Ajutându-te să nu fii atât de singur, ci să îți populezi mintea cu fantome. Care te vor ajuta să ajungi și mai singur.

Andy Warhol era optimist cu citatul acela cu 15 minutes of fame, acum e o milisecundă, până treci la următoarea poză, lumea a înnebunit, se atacă pentru like-uri, se ceartă și se desparte pentru un nimic virtual, de fapt o face pe o mândrie clădită pe nisip de siliciu, mișcător și înșelător și albastru. Lumea e nebună, n-am înțeles nimic, e doar demență pe repede înainte, e doar dorința de a însemna ceva pentru toți necunoscuții. Moartea nu mai are coasă de mult, are cont pe Instagram, ne închinăm unor zeități noi, dintre noi, ne închinăm nouă înșine, stâlpul de birt are aceeași valoare cu filosoful. Nu educație ne trebuie, nu vrem să știm cum să fim mai buni, vrem să urmărim viețile altora pe facebook, vreau să știu cui dai like-uri și inimioare și ce părere are Steluța de la trei despre poza care am pus-o acum două minute. Trebuie să fim atenți cu cine ne facem poze, poate e o persoană care nu-i plăcută în cercul nostru virtual, trebuie să fim toți slabi și tineri și frumoși și deștepți, ca să primim aprobări de care nu avem nevoie, de la oameni pe care nu-i cunoaștem și care nici măcar nu ne plac. Viața noastră e un fals fără început, sfârșit sau sens, suntem sclavi care ne credem stăpâni, și dăm puținele lucruri adevărate pe o grămadă mică de aer, și chiar vrem să facem asta, să plătim pentru asta.

Și plătim toți, vă asigur. Plătim pentru o realitate iluzorie.