luni, 24 iunie 2024

RECIPROCITATE

de Basil Mureșan

Una dintre cele mai cumplite păcăleli din viața noastră este reciprocitatea. Pe ideea că oamenii sunt la fel, că vei primi ceea ce oferi, în mod egal. Acest basm este prezent în majoritatea religiilor lumii, în conceptul de karma, în teoria acumulărilor energetice, și multe altele. De fapt, e o nevoie umană, normală, nevoia de a nu te simți singur, de a fi o parte a ceva. De a ți se răspunde pozitiv la o acțiune pozitivă. E vorba despre așteptări, și toți le avem, fie că o spunem sau refuzăm să credem asta. Și, cum așteptările sunt ceva extrem de personal, tot așa și dezamăgirile care urmează, invariabil, neîmplinirii exacte a acelor așteptări, sunt doar reflecții a unor idei care nu sunt întotdeauna legate de realitate.

De aceea mă feresc foarte mult să am așteptări, chiar dacă asta mă face, de multe ori, cinic și neîncrezător. Și câteodată mizantrop. Dar, așa cum spunea marele Machiavelli, moartea nu vine de la paloșul vrăjmașului, ci de la stiletul apropiatului. Și câteodată și eu cad în capcana așteptărilor, gen ”de ce nu sunt aici oamenii pentru care eu sunt întotdeauna acolo?”. Răspunsul e simplu. Au alte priorități. Și de aceea sunt în altă parte. Vor verbaliza foarte clar dorința de a fi aici, cu tine. Dar nu sunt. Și se mai și supără dacă le spui ceva. Și apoi, unii supralicitează. Vin tot timpul, chiar dacă nu e momentul potrivit, momentul potrivit a fost mai demult, dar a trecut. Trebuia să fii aici. Atunci, atunci când durea, atunci când am avut nevoie. Acum nu mai contează.

De aceea, îmi limitez așteptările. De aceea, nu am nevoie de suport moral. Doar suport oral.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo