“RELAȚIILE SUNT REALE, INDIFERENT DE DISTANȚE” Interviu cu ADA BÎC, Marketing Assistant, STUDIO 20 Arad

De obicei, scriu o introducere legată de intervievat. Astăzi nu voi face asta, deoarece nu cred că e cazul. Ada se poate prezenta cel mai bine.

Hai să-mi povestești un pic despre tine.

ADA: Despre mine?

Cine ești și de ce?

ADA: Auăleu! Numele meu e Ada. Nu este nicio prescurtare. E Ada pur și simplu.

Ce zodie ești?

ADA: Pești.

Pe cât?

ADA: 7 martie.

Frumos. E o zodie artistică.

ADA: Sincer, nu cred în zodii. Am 21 de ani. Am locuit în Anglia aproximativ 2 ani. Am fost acolo pentru facultate. M-am întors aici mai mult la cererea familiei și am întâmpinat niște mici probleme. Am fost model la Studio 20, o perioadă. Și here I am. Mă ocup de marketing. Nu visam în viața mea că voi face marketing.

Ce faci mai exact pe marketing? E cam ciudat, un marketing pe un studio de acest fel.

ADA: Eu mă ocup de contul de Facebook, Instagram și Twitter al studioului. Eu mă ocup mai mult de postările de tip reclamă, să se vadă ce se întâmplă aici. Mă mai ocup și de conturile de social media ale modelelor noastre și organizez ședințe foto, fac behind the scenes. În mare parte mi se pare un lucru banal. Practic, îmi pun partea creativă la bătaie.

Cum e?

ADA: Super fain!

Challenging?

ADA: Nu mi se pare.

Știi că există o percepție populară cum că aici se întâmplă lucruri îngrozitoare. Cum e să te lovești de prejudecăți?

ADA: Sincer, până acum nu m-am lovit de prejudecăți. Când le-am spus altora că lucrez în Studio, reacția a fost „Wow”, chiar asta faci? Sunt oameni de toate vârstele.

Înseamnă că ești norocoasă și umbli într-un cerc mișto.

ADA: Am și o familie foarte, foarte înțelegătoare. Eu fac parte și din comunitatea LGBT și ei m-au acceptat și când le-am spus că mie îmi plac femeile. Și atunci când le-am spus despre job-ul ăsta, au spus: ah, bine. Eu întotdeauna eu am venit cu surprize.

So, you’re gay and proud of it?

ADA: Da!

Foarte fain! Cum e să fii gay în Arad?

ADA: Nu e prea plăcut. Au fost momente în care eram cu iubitele de mână și oamenii ne înjurau pe stradă, ne puneau să ne sărutăm, ziceau tot felul de chestii porcoase, la un moment dat cineva a vrut să mă atace pe motiv că sunt lesbiana, dar am trecut peste toate astea. Nu ai ce să faci. Așa e peste tot în lume.

E chiar așa rău ca aici?

ADA: Nu!

Nu, pentru că din câte știu eu prin Anglia, de exemplu, lucrurile stau diferit.

ADA: Acolo, oamenii te acceptă mult mai mult, în mare parte și pentru că este vorba despre o comunitate foarte diversificată. Sunt oameni din toate țările. Nu este ca la noi, unde suntem români 80% și restul străini. Acolo, 50% sunt străini și restul sunt englezi. Și ei au parte de mult mai mult decât avem noi.

Unde vezi chestia asta peste 5 ani în România –  Studio 20?

ADA: Dacă va crește în acest ritm, va ajunge foarte departe. Atâta timp când noi în echipă avem oameni la fel de minunați ca și acum, oameni cu o legătură foarte strânsă, e ca o a doua familie. Vin cu plăcere aici, ne place ce facem, când facem critici sunt constructive. Eu constant învăț de la Gabi și mă dezvoltăm. Și dacă ne dezvoltăm în acest ritm, vom ajunge foarte departe.

Am o întrebare, dacă tu lucrezi pe social media, cât de mult crezi tu că influențează social media? Dacă ar fi în procente având în vedere toate mijloacele de informare, de la faptul că vorbești cu cineva, la faptul că vezi pe net.

ADA: Pentru noi aș zice în jur de 90%, pentru că foarte mulți oameni văd ce postăm noi și majoritatea oamenilor își petrec timpul pe Facebook și Instagram. Hai să fim sinceri. Și ai șanse mai mari să aduci pe cineva la un interviu sau să îl faci curios, printr-o simplă postare și dacă vezi, de exemplu, reclama de pe tramvai care e minunată, dar nu te face atât de mult să vrei să cauți. Uite, de exemplu, mie nu îmi place să sun la un număr, prefer să dau un mesaj.

E o discuție serioasă în acest sens, despre dispariția vocii, pentru că toată lumea lucrează pe mesaje. Care e părerea ta?

ADA: Mie îmi plac mesajele. Sunt mult mai convenabile. Un mesaj nu trebuie să primească imediat răspuns. Poți să îl primești în timpul unei ședințe și chiar dacă e ceva important tu poți să îi răspunzi și să fii atent la ce se întâmplă. Sau pur și simplu nu trebuie să te oprești din ce ai de făcut, ca să răspunzi la telefon: te oprești, vorbești.

E un alt lucru pe care îl observ eu. E autismul acesta când stau patru la o masă, beau cafea, nu vorbesc unul cu altul, dar toți sunt pe telefoane, tot timpul, eventul își și trimit mesaje unul altuia.

ADA: Aia nu e ok.

Da, dar dacă te uiți pe o terasă și te uiți, toată lumea e doar pe gadgeturi. Din când în când mai ridică ochii de pe gadgeturi. Am înțeles că există o boală în acest sens. Nu ți se pare că asta distruge relațiile inter-umane la modul serios?

ADA: Ba da.

Și aici vine întrebarea numărul doi, nu se poate spune că viodechatul face sau nu acest lucru? Unde pui linia de demarcație între real și ficțional?

ADA: Ca să zic așa, relațiile sunt reale, indiferent de membru și model. Se construiește la fel ca o relație pe internet. Se crează conexiuni. Videochatul în mare oferă companie, prietenie, o persoană căreia să îi spui off-urile tale.

Revenind la gay. Ce ar trebui schimbat să fie mai bine pentru comunitatea gay în România?

ADA: Sincer, toată mentalitatea, care pornește din educație, din evoluție. Nu au trecut decât 30 de ani de la Revoluție. Eventual copiii noștri vor fi mai liberi.

Câteva întrebări rapide.

Pizza sau paste?

ADA: Paste.

Roșu sau verde?

ADA: Verde.

Ochi sau mână?

ADA: Ochi.

Fond sau formă?

ADA: Formă.

Vin sau bere?

Bere.

Mulțumesc. Ea a fost ADA!