Sami Caba despre cei treizeci de ani de la Revoluția de dinainte de Crăciun

Se împlinesc 30 de ani de când arădenii, auzind de zile întregi ce se întâmpla la Timișoara, n-au mai răbdat și au dat semnalul solidarității cu cei care se luptau nu departe de ei cu răul, cel care atunci a luat forma unui regim politic odios, inuman și profund nedrept.

Aradul, să nu uităm niciodată asta, a fost al doilea oraș, a doua comunitate care și-a luat inima în dinți și a spus: nu ajunge să stăm și să ne plângem, e momentul să acționăm indiferent de riscul la care ne expunem.

Au acționat atunci  ca oameni care s-au trezit liberi, dar au acționat, chiar dacă mulți nuși dădeau pe moment seama asta, și ca adevărați creștini. Oameni liberi și hotărâți care sar în ajutorul seamănului aflat în dificultate, oameni care înțeleg că lucrurile mari, mai ales marile schimbări sufletești și spirituale nu se pot face fără jertfă. Oameni care înțeleg mesajul lui Isus chiar dacă nu pomenesc de asta decât în momentele rare ale destăinuirilor de suflet.

Poate în cei treizeci de ani trecuți de atunci multe nu s-au întâmplat cum ne-am fi dorit, mulți am uitat poate că acel moment  în care o tară întreagă s-a ridicat împotriva răului, ne obligă pe viață pe toți cei care am devenit beneficiarii jertfei celor care și-au sacrificat  viața atunci.

Nu e încă târziu, drumul spre adevăr este deschis oricând și oriunde!

Sa nu uităm asta arădeni, acum la 30 de ani câți au trecut de la jertfa celor care au strigat atunci „Vom muri și vom fi liberi!”

Acum, ca și atunci, oamenii, arădenii se pregăteau de Crăciun, dar vremurile le-au arătat drumul spre adevăr.

Acum, ca și atunci, în prag de Crăciun, hai să regăsim acest drum Împreună!