marți, 7 ianuarie 2020

SCÂRBA REVINE (18+)

de Basil Mureșan

Nu, nu e vorba de senzația de scârbă. Aia e aici, pentru eternitate. E destul să deschid calculatorul, televizorul sau ochii. Nu, e vorba de subsemnatul. Dacă ar fi o prezentare numai pentru cei care prizează cocaină, ar fi una în linii mari. Eram o scârbă, și-mi era al naibii de bine. Apoi, am început să mă întristez, să fiu blând, apoi depresiv, apoi să scriu în dodii, apoi am devenit ursuz, și mizantrop, și-am început să plâng după muieri. Am devenit, cum se zice, redundant. Și oamenii m-au luat, cum fac cu toți cei în necaz, de fraier. Așa că gata, de azi iar beau sânge o perioadă. Că doar am început anul cel nou, l-am început în forță, și momentan mă țin puterile, probabil de la toate grăsimile ingurgitate de sărbători. Îmi umflu pieptul, că pântecele e gata umflat, iau căutătura de luptă, rup pipa păcii și, cu morga unuia care știe mai multe decât Monica Tatoiu înainte de menopauză, pășesc hotărât și-mi iau cătare.

Și uite, am personajul perfect pentru începutul de pogrom imagistic. Nu-i dau numele, că-s nașpa, și-mi place să bag ghicitoare și râcă, ca un hater adevărat ce mă aflu. Atât vă zic, e un politician de viitor, că trecutul nu îl recomandă. Nu vă zic nici măcar dacă e politician local sau național, sau internațional. Probabil e puțin din toate, sau vrea să fie, sau nu. Ce pot să vă spun însă e faptul că acum, că mi s-a pus pata și seamăn un pic cu Gorbaciov, am urmărit cariera aproape fulminantă a acestui prea puțin ilustru necunoscut. I-am urmărit discursurile, interviurile și celelalte elucubrații de care a fost în stare până acum. Doamne, maica domnului, ce apariție. Un fel de embrion de T Rex, cu mânuțele alea scurte, îmbrăcat ca și cum și-ar cumpăra țoale numai din magazine unde și manechinele au diabet. Tipul ăsta își asortează hainele pe care le poartă cu cele pe care nu le poartă. Clar nevastă-sa s-a căsătorit cu el din interes, că poate parca pe locurile albastre atunci când e și el în mașină.

Trecem la mesajul pe care îl emite pe gaura gurii. În primul rând, faptul că încearcă, din când în când, să vorbească o limbă străină e mai trist decât filmarea aia cu puiul de koala însetat. Cred că e singurul român cu dosar penal pentru că a futut limba engleză, după Iliescu. Dar la nea Nelu s-a prescris. Tipul a avut tupeul să nu își pomenească propriul oraș în prezentarea oricum de căcat pe care a făcut-o într-o cameră cu oameni mari. Că el e micuț și mai dolofan, așa. E așa de mic, că poate pupa în cur stând în picioare. Dacă se reintroduce pedeapsa cu moartea, pe ăsta îl spânzură de un bonsai. Că Boc scapă, că măcar e primar bun. Personajul nostru e atât de rotofei, că amintirea lui îmi umple toată memoria. Se zice că ăștia mai grași sunt simpatici. Eh, tipul ăsta e o excepție. Parcă se tunde cu uscătorul de păr, și are figura îngrijorată a unui cetățean care a tras o bășină umedă în tramvai și trebuie să coboare urgent la prima.

Omul nostru, chiar dacă e genul ăsta de apariție, mai dă și interviuri și face transmisiuni directe, la modul la care conferințele de presă ale lui Robu devin opere de artă, de-alea de iau palma de aur a juriului. Ca să fiu mai clar, cred că aproape politicianul de care vă zic crede că a trage o dublă înseamnă să fută două gemene. Dar ceea ce-l face cu adevărat unic e caracterul. S-a plimbat prin multe locuri, lăsând în loc de amintiri, un iz de salată de varză murată cu ceapă. E atât de zgârcit, că și-a înmatriculat și nevasta pe Bulgaria, să nu plătească impozit. Și, dacă îi dai un paracetamol, din obișnuință îl suge. Obiceiuri vechi pe nume noi, sau aproape noi.

Am niște sfaturi simple pentru omul ăsta. El nu le va urma, că stă mai slab la capitolul citit editoriale. Primul sfat ar fi: lasă-te. N-o să o facă, ci o să ne umple fierea cu îngâmfarea lui de Cațavencu reeșapat. Al doilea: trage o carte. Apoi citește-o.  Nici asta nu va face, e prea ocupat să flatuleze pe unde trece. Al treilea sfat, și cel mai important: închiriază o opinie, să ai și tu una. Că de coloană vertebrală nu poate fi vorba, you bitchass motherfucker.

Iar pentru cei curioși să afle numele personajului pe care l-am prezentat, șocant, într-o lumină favorabilă, am un concurs. Trimiteți trei capace de suc gastric, la ce adresă vreți voi, că n-o să vă zic. Ghiciți singuri, că sunteți băieți mari, era să zic fete mari, dar m-am oprit la timp. Că și Dumnezeu vă dă, dar nu vă bagă-n gură.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo