,,Scrieți, băieți, numai scrieți!”

Scrieţi, băieţi, numai scrieţi! Acesta era îndemnul impetuos al lui Ion Heliade-Rădulescu. Domnul, foarte şmecher la vremea lui. Membru fondator al Academiei Române şi al Societăţii literare din Bucureşti, scriitor, dascăl, filolog, om politic, personalitate marcantă a Revoluţiei din 1848, director al Arhivei Ţării Româneşti şi nu în ultimul rând unul dintre întemeietorii primei gazete în limba română cu bătaie lungă a Ţării Româneşti, Curierul Românesc (1829). Celălalt inculpat fiind Dinicu Golescu, boier şi cărturar roman puţin mai şmecher decât Heliade, aş spune eu. Solicitarea înfiinţării gazetei s-a depus în 1828 primidu-se în acelaşi an şi aprobarea dar cu menţiunea ,,de a nu supăra niciodată religia, morala şi buna cuviinţă”. Multe nu s-au schimbat de atunci în ceea ce priveşte cerinţele societăţii sau ai mai marilor sus-puşi. Pe nedrept, în mare parte. Din punctul meu de vedere suntem tot în anul 1828 cerând aprobări în a nu supăra pe nimeni şi nimic în încercarea de a spune totuşi adevărul. Al nostru, al fiecăruia. Pentru că adevărul, cam ca şi păcatul, e relativ.

Contrapunct s-a născut din dorinţa de a suda cu adevărat zona de Vest a ţării, de a susţine şi a da frâu liberului arbitru atât cât e necesar şi posibil, aducând un aport vizibil şi benefic societăţii.  Contrapunct s-a născut din dorinţa de a ţine Aradul viu în nişte vremuri în care cei care sunt cel mai puţin îndreptăţiţi, din prea multă putere sau nebunie sau neştiinţă, îl sufocă.

Revenind la prima gazetă cu bătaie lungă a Ţării Româneşti – deviza ei a fost simplă şi enervant de cuprinzătoare: ,,Urăsc tirania şi mi-e frică de anarhie.” Apropo. Cred că o adoptăm şi noi.