SOLUȚII (NE)NATURALE PENTRU PANICĂ ȘI MELANCOLIE

Oare ce zi e azi? E sâmbătă? Duminică? Marți? Nu mai știu, nu sunt sigur. Am renunțat la știri, mă deprimă și mă panichează și mai tare. A propos, cei doi care au murit erau oameni foarte bolnavi, gripa doar le-a pus capacul. La sicriu. Odihnească-se în pace, oricum nu sunt mai odihniți decât sinapsele speriaților de pe net. Încep să cred că problema nu mai e coronavirusul, ci izolarea și inconștiența. Și frica asta îngrozitoare. Și dezinformarea, cu soră-sa vitregă, egoismul.

Nimic nu va mai fi la fel. Odată, când o să îmi adun mințile rătăcite, și când toate făcutele și refăcutele vor fi prescrise, voi scrie despre cum îmi trăiesc izolarea. Despre cum iei bolile nu prin strănut, ci prin privitul la tâmpenii. Căutăm vinovați, asta a făcut gloata întotdeauna când au existat epidemii. Dacă am cerceta istoria, am vedea cum ea se repetă, trist și perpetuu. Pe vremuri, după ciumă, ardeau evrei, acum avem chinezii, italienii, reveniții, un fost milițian inconștient, politicienii, pensionarii, Dana Budeanu, popii, creștinii, veganii. Avem opțiuni, carevasăzică. Am reînvățat să urâm grupuri (oare am uitat vreodată?).

Problema nu mai e tâmpirea colectivă, ci faptul că o luăm razna de la singurătate. Lipsa de interacțiune umană se simte cu adevărat acum, nu e o noutate, ne rupsesem unii de alții de ani de zile, devenind amprente digitale pe un board general. Doar că acum chiar o simțim. Și e ciudat să reîncepi să vorbești cu ceilalți, chiar să vorbești. E ciudat sărutul, în vremuri în care ne dăm mâna cu piciorul. Îmbrățișarea pare nenaturală, parcă nu mai e timp de zâmbete false și de orgolii de căcat. E momentul să te bucuri de orice, mâine acel orice se poate schimba, poate dispare chiar. Mai avem minimum două luni de izolare, asta dacă lucrurile n-o iau la vale cu viteză. Și nu putem opri asta decât ascunzându-ne. Și căutând soluții, soluții pe care le putem avea la îndemână, ca să nu înnebunim.

Am două stenturi în inimă. Iau medicație zilnic. Asta mă încadrează în grupa aceea de risc mediu. În sensul că, dacă iau virusul, am șanse să scap. Dar la fel de mari să plec de pe aici și să nu mai pot arunca cu mizerii în mizerabili. Cu toate astea, am șanse și mai mari să mă rup complet de realitate, dacă nu am grijă. Ca urmare, mi-am dat niște sfaturi, pe care le dau mai departe, îmbrăcate în sarcasm, așa cum le stă bine. E un fel de ghid de supraviețuire la panică și depresie. Câteva idei, mai puneți de la voi.

Fă-ți un program zilnic. De exemplu, fă curat, dar nu în toată casa în aceeași zi. Lasă-ți și pe mâine. Nu e ca și cum trebuie să te grăbești. Oricum, casa n-o să îți fie niciodată mai curată decât acum. Va fi lună bec de Paște, vei avea timp de fiecare ungher al casei și al sufletului.

Fă pace și fă-ți pace. Dacă ai de cerut scuze cuiva, fă-o. uite, încep eu. Îmi pare rău și îmi cer, sincer, iertare oamenilor pe care i-am supărat și i-am dezamăgit. Și îmi cer iertare mie, pentru tot ce mi-am greșit. Voi încerca să fiu mai ok, sper să îmi iasă, sunt atâtea de reparat și de curățat, că faza cu curățenia casei devine floare la ureche. Încerc să fac pace cu demonii mei, nu mai încerc să-i înnec, că sunt campioni la înot.

Mănâncă așa cum trebuie. Gătește-ți și mănâncă la masă, ca oamenii. Îmbracă-te normal, nu te delăsa. Treningul e ok, dar spală-l. încearcă să îți păstrezi normalitatea, măcar față de tine. Fă duș, nu doar mâinile sunt importante. Sună-ți părinții și prietenii. Întreabă-i ce mai fac, dar chiar interesează-te de ei, n-o face mecanic. Se va termina și perioada asta, iar atitudinea ta față de oameni va face diferența.

Dacă îți place de cineva, acum e momentul să îi spui. Nu ai nimic de pierdut. Nu ești singurul care se simte singur, crede-mă. Unii se simt și mai singuri în doi. E perioada nivelării, a egalizării. Nu mai contează atât de mult imaginea, sau banii. E primul moment când nu mai vrem să fim altcineva. Bucură-te de acest moment.

Dacă ai chestii pe care nu le-ai făcut, și vrei să le faci, acum e momentul. Lumea e mult mai deschisă și receptivă în prezența unui pericol mortal. Bea, fumează, prăjește-te, încearcă o orgie, dacă asta e doința ta, fă-ți de cap, încearcă să rămâi pe val, nu te lăsa dus în abisul ăla întunecat. Amintește-ți că nimic nu durează veșnic, întinde clipa, fă-o să conteze. Încearcă să contezi.

Și încearcă să ajuți. Face o diferență uriașă. Lasă pentru câteva minute calculatorul și tv-ul și întreabă-ți vecinul în vârstă dacă poți face ceva pentru el. Și fă. Te vei simți mai bine, în fond faci asta în primul rând pentru tine. Uite, am făcut și-o rimă.

Prea devenisem aroganți, prea mult fals era în viețile noastre. Prea nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Poate că prăpădul ăsta e o brutală binecuvântare. Poate ne face să redevenim noi. Cu bune, rele, dar mai adevărați decât eram.