PNL 2020
miercuri, 7 august 2019

TIZUL LUI ARSENIE NU E SIFONAR (18)

de Basil Mureșan

Pentru că am fost acuzat de pizdificare plângăcioasă pe repede înainte, încep un ciclu de editoriale cu tentă ceva mai ușoară, mai informativă. Ele vor veni neregulat cum s-ar zice, adică mai exact atunci când am chef. Scopul acestora este să încercăm să cunoaștem mai bine oamenii care ne conduc, reprezintă, administrează, fut la icre etcaetera. Se va numi OAMENII DE LÂNGĂ EI ÎNȘIȘI și va consta în portrete în mișcare sau statice. M-am gândit mult cu cine să încep. Voi începe cu vechiul meu amic, Bogdan Boca.

Tizul lui Arsenie este o prezență constantă în politica arădeană de ani buni. Liberal prin definiție, nu prin efracție, s-a alipit aripii gogulești la marea lipeală pedelisto-penelistă. Știți voi, momentul acela când liberalii au devenit creștin democrați, ba nu, că le zice populari, ăăă… mă pierd cu firea, nu cu Gabriela, poate cu Pa… asta pe mai târziu. Revenind la Bogdan, impresia pe care o dă e de om liniștit. Prea liniștit. Mie ăștia nu-mi plac, dar el face o excepție. El îmi place. Bogdan dă impresia unui strateg, a cărui problemă e, câteodată, tactica. A fost mulți ani președinte al tineretului liberal, atât de mult, încât organizația se numea Boca Juniors.

Bogdan Boca e un tip rasat și blând. Degeaba îl cheamă și Vlad, el nu merge pe sperieturi și nici pe țepe. Din câte știm. Nu face gălăgie, nu iese la atac. Rarele momente de agitație sunt în conferințe de presă, când Simi Todoca îl ia la întrebări. Atunci Bogdan devine nițel nervos, adică roșu, atingând aproape culoarea naturală a unui coleg de partid. Nu spunem cine, vom scrie despre spectrul coloristic altădată. În rest, tânărul tiz al lui Arsenie are calmul unei statui de Rodin în ucenicie și căldura unei frapiere de la Nicu Chiș. Cine nu îl cunoaște, ar putea crede că are sensibilitatea unui membru lipsă (din sală) și erotismul unui contabil cu o veioză în mână. Trebuie să vă dau peste gurița aia cu care mestecați hațmațuchi și să vă împrăștii creierul care bate câmpii în legătură cu Bogdan. El, de fapt, e o fire sensibilă. Și nițel neînțeleasă. Și de aia, i se aruncă pisici moarte în curte.

Cum ar fi, de exemplu, faptul că ar fi pârât o colegă de partid la un ziar, cum că domnișoara în cauză are abilități paranormale, fiind prezentă în două locuri în același timp. Asta se cheamă, în limbaj interlop și politic, sifon. Sau șarpe, șobolan, turnător. Ceea ce Bogdan Boca nu e. În primul rând, că n-ar avea de ce. În PNL nu sunt lupte interne, cum nu sunt nici în PSD. Cum, sunt? Dar nu se poate, oh, dar vai.  Mi se semnalizează că pendulez deja între neștiință și mitomanie. Da, sigur că sunt lupte interne, peste tot e așa, dar eu unul nu cred că Bogdan, blândul și integrul meu amic, s-ar putea deda la așa ceva. Mai ales când presupusa sa victimă are ochii aceia blânzi, de căprioară în farurile unui 4×4 care gonește prin pădure. Bogdan Boca e orice, dar nu sifonar. El e prieten cu toată lumea, nu are inamici, și probabil nu urăște aproape nimic. Și, cu toate astea, nu e ca apa sfințită. Are utilitate și mobilitate. Iar faptul că unii nu observă clar acest lucru, e pentru că prietenul meu se mișcă sinuos. Pentru că, în șerpăria cotidiană a politicului, ca și în mintea unei femei fascinante, nu prea există linii drepte.

Și am aflat, chiar de la el, că e și președinte de bloc.

Distribuie articolul
Contrapunct News Logo