Toți sunt la fel

,,Și au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.”

Uh. Greu text. Te regăsești pe undeva? Cam niciunde…? Poate pe alocuri? Permite-mi să ghicesc. Prima încercare: ,,ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre.” Da. Aș putea spune că perfecțiunea cu care îți speli oglinda e maiestoasă și miroase a lavandă. Doar că apa nu e îndeajuns, pentru o curățire corectă e necesar și puțină soluție. Și în cele mai multe cazuri, e toxică. Da, e gâdilator la subțior scosul ăsta din context. Și probabil și mai jos dar nu ne-ntindem, Basil e cu astea, eu sunt o doamnă, ce plm. Și nu te condamn, și eu îmi spălam superficial oglinda, și poate o mai fac. Depinde de ce vreau să scap. Dacă e să scap de mine, nu, nu o mai fac. Dar dacă e să scap de judecata celorlalți, da. Posibil ca uneori să mă mai scald adânc și fără vreo remușcare, în apa tulbure dar dulce a ipocriziei și a negării. E reconfortant pentru acele clipe în „noi”. Aș zice doi dar legea matematicii implică mult mai multe ecuații decât aș putea eu învăța la un profil de științe exacte, fizice și mereu aceleași.

Cum nici, probabil, nidecum nu te mai regăsești în asta: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia stând în mijloc.” De-ar fi așa, n-am mai avea parte de puterea politică, omnipotentă. Liberalii, n-ar mai fi avut pe cine să dea vina și nu s-ar mai putea simți liberi. Democrații, nu ar mai fi avut de ce să se constitue și nici să se prefacă că binele poporului e primul lor gând. Transgenderii, gen ALDE, Ponta fie cu noi, România-i mare, Nuți-s the shit și restul de #Fiecauri, n-ar mai fi avut din ce să se rupă, iar USR, PLUS, MINUS PLUS nu ar mai avea în cine să dea cu pietre pentru că ei ar fi, din start femeia stând în mijloc. Doar că nu sunt. Ca să fie femeia stând în mijloc, ar trebui să fie măcar #fărădepăcat, iar ei nu sunt. Niciunul. Mă tot întreb ce anume îi fac să creadă că aruncând cu căcat în ceilalți, care da, nu sunt neapărat cei mai buni, îi fac pe ei The One and Only, Binele Suprem din Imensul și Nemărginitul Rău? Eu zic că n-au cum să fie. Chiar deloc. Și totuși…

 Și totuși merg la vot. Mereu m-am dus. Cu căștile-n urechi, cu zâmbetul pe buze și cu un crater adânc în suflet, rămânând conștientă că indiferent care ar fi alegerea mea și oricare ar fi rezultatul lor, lucrurile în bine nu se vor schimba. Pentru că toți sunt la fel.