ULUITOR ȘI EXCLUSIV ! Sergiu Mârza, cu un singur pachet de țigări timbrate în mână, urcă scările ușor ca o PANĂ !

Ei, asta e o exclusivitate adevărată. Nu intru în a explica cine e Sergiu Mârza, că dacă nu știți până acum, se cheamă că nu aveți cultură urbană și nici nu iubiți Aradul. Nu sunt în căutare de senzațional, și nici de senzații tari, însă a-l vedea pe Sergiu cu un singur pachet de țigări, și alea timbrate, e un eveniment. Mai ales că, paradoxal, Mârza nu fumează.

Ceea ce a frapat, de asemenea, e ușurința cu care prietenul meu, dar nu al vostru, a atacat urcatul scărilor. Determinat, dar delicat. Ușor ca o PANĂ. Și asta e paradoxal, deoarece Sergiu a fost cam jumulit în ultimul timp, chiar dacă, din marea curte plină de păsări ale paradisului din care era parte sau nu, era cel cu cel mai rar penaj. Poate că, într-adevăr, Sergiu e o rara avis, mai ales în sensul că, deși nu e o rață mută, a refuzat să cânte și să încânte urechi obișnuite cu vocalize și cotcodăceli de tot felul. La noi pe cartier, asta se numește șira spinării, și oameni de ăștia nu trebuie atinși nici cu o floare. Darămi-te cu o pană. Mai ales că nu se prea fabrică genul ăsta. Probabil pentru că se strică mai greu, și nu pentru că e scumpă întreținerea.

Ăsta e un mic pamflet de sărbători, dar e și un adevăr dur. Într-o lume plină de ciripitori, unde delațiunea și turnătoria devin pietre de temelie a unei societăți care își caută identitatea în cele mai debusolante feluri, tipul acesta rămâne maxim, după părerea mea. Urcând scările în continuare. Orice ar fi.