UN RĂMAS BUN

Candva, nu stiu cand, treburile si lectiile de pe acest Pamant vor lua sfarsit. Atunci e momentul cand ne despartim de tot ceea ce a insemnat viata pe Pamant pentru noi. Insa, aventura noastra nu se sfarseste, ea va continua, in alta parte, sub o alta forma.
Uneori mi-e greu sa inteleg regulile Lui Dumnezeu si ma cuprind sentimentele de ciuda, de neputinta!
Am cunoscut un om extraordinar, norocoasa fiind sa il am ca si vecin. Un om care vorbea despre pasiunea lui avand o sclipire in ochi, o liniste in glas si o bucurie de nedescris !!
Un om care s-a zbatut pentru o schimbare, un om care a ridicat steagul Romaniei mai sus decat a facut-o acest popor.
I-a placut sa fie in varf, sa fie la inaltime. A fost!
Regret ca nu am avut timp suficient pentru a-i asculta toate povestile, insa, acel scurt timp, m-a facut sa vad dincolo de acei ochi de copil zburdalnic si curios. Am putut vedea simplitatea unui adevarat luptator. Am putut vedea modestia unui extraordinar sportiv si profesionist.Am putut vedea bunatatea si sensibilitatea cu care isi traia fiecare experienta si fiecare zi. Iti multumesc ca acum, imi dau seama si constientizez cate pot face.
Se spune ca Dumnezeu, atunci cand decide sa scrie finalul povestei ,stie exact ceea ce trebuie sa faca. Cei norocosi si cu adevarat puri sufleteste au parte de un final apoteotic.
Acest om, a fost pe cele mai inalte varfuri, a fost la o inaltime la care, multi dintre noi nici macar nu pot visa.
Acum, finalul povestei s-a scris astfel: acest om, care a iubit viata la intaltime, a ajuns sa fie deasupra tuturor varfurilor. A ajuns sa fie la inaltimea Suprema, deasupra tuturor. A ajuns pe varful sufletului lui! Finalul este unul trist, pentru noi, cei care l-au cunoscut, pentru familie si pentru cei dragi lui. Insa, cu siguranta acum, fiind deasupra tuturor, ne vede, iar cu acea calmitate a lui , ne incurajeaza sa fim mai buni, mai puternici si sa luptam pentru acea schimbare pentru care si el milita.
Mda, e momentul meu de frustrare, cand nu pot intelege(sau nu vreau) de ce astfel de oameni, stau atat de putin printre noi.?! Ma simt neputincioasa sa-mi explic aceasta dilema.
Cu ochii in lacrimi scriu aceste randuri pline de durere si tristete!
Ramas bun, draga Zsolt Torok!!

Alexandra Alexa Blănaru