Am trecut de jumate de secol. Asta înseamnă că am văzut și trăit și făcut destule. Dacă nu chiar multe. Ca urmare, am tendința să fiu câteodată sictirit, câteodată circumspect, câteodată cu o mai mult sau mai puțin politicoasă poftă de căscat. Iar un festival…

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti. Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi…

Acesta este un material în atenția doamnelor și domnișoarelor, în special a celor care nu s-au născut jignite. Domnii ar trebui să se abțină, măcar un pic. Cum nu se va întâmpla asta, măcar nu lăsați copiii nesupravegheați. Cum nici asta nu se va întâmpla,…

Relația mea cu jazzul e oarecum complicată. Nu pot spune că ascult jazz tot timpul, dar nu ascult nici punk tot timpul. Cred că jazzul, ca formă de expresie artistică, este limitless și timeless. Aproape ca și muzica clasică. E o binecuvântare, dar și un…

Stăteam de vorbă cu un amic, zilele astea, despre modul în care ne-a schimbat noua realitate. Nu e vorba doar de pandemie, e vorba despre această supraexpunere, despre noua așezare relațională, despre oameni, de fapt, și modul în care comunică acum. Și mi-am dat seama…

Mă ia un amic la rost: bă, tu nu mai scrii de fenomenul politic, ce dreq e cu tine? Că ești doar trist, deplâmgi starea nației și cam atât. Ai ajuns ca și cântăreții ăia de RnB, de se tânguie de trei ori pe săptămână….

         Adică, să fiu mai exact: arta e folosită ca scuză. Şi nu la modul Nero, am ars oraşul, fug creştinii şi fuck creştinele, cu poalele în cap şi năframa pe figură. Nu, nici vorbă. E scuza aceea lamentabilă, cum că artistului i se iartă…

Că a trecut și întâiul lui aprilie, și chiar și Cîțu a lăsat frâiele tăiate oricum ale liberalismului în stare de șoc anafilactic, pot și eu să spun o poveste despre cum am reușit, fără voia mea, să încapsulez România de azi într-o oră. De…